15 martie anticipat

Se apropie data de 15 martie (una din zilele naţionale ale Ungariei – comemorarea Revoluţiei maghiare de la 1848).
Televiziuni, analişti, comentatori, unii lideri politici vor avea prilejul să uite preţ de o zi-două de buget, de criză, de coaliţie, de Gribenco, de malpraxis-uri, de accidente auto, de prezidenţiabili, de acordul cu FMI şi vor diseca (a câta oară?) în cadrul unor discuţii sterile, conflictuale, care au ca singur punct de reper rating-ul ziua de 15 martie şi comemorările, manifestările care au loc în Transilvania.
Şi vor defila pe la diverse posturi de televiziuni Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Lucian Bolcaş, Olguţa Vasilescu, Silviu Prigoană, Codrin Ştefănescu, Aurelian Pavelescu şi alţii care vor vorbi de folosirea imnului şi al drapelului maghiar, de autonomia teritorială, de secui, de referendumuri, de tancuri, de pericolul unguresc, de faptul că dacă în Odorheiu Secuiesc ceri o pâine în limba română nu vei fi servit etc.
Şi nu vom avea parte de nicio dezbatere echilibrată, lucidă, constructivă, cu istorici, cu intelectuali de marcă, şi de ce nu, cu oameni simpli de pe stradă, în special tineri români şi maghiari.
Şi vom mai pierde o zi-două privind la nişte personaje care practică pe sticlă un lucru la care se pricep de minune – aflatul în treabă.

Nimic nou sub soare!
Libertate! Egalitate! Fraternitate!