15 martie anticipat

Se apropie data de 15 martie (una din zilele naţionale ale Ungariei – comemorarea Revoluţiei maghiare de la 1848).
Televiziuni, analişti, comentatori, unii lideri politici vor avea prilejul să uite preţ de o zi-două de buget, de criză, de coaliţie, de Gribenco, de malpraxis-uri, de accidente auto, de prezidenţiabili, de acordul cu FMI şi vor diseca (a câta oară?) în cadrul unor discuţii sterile, conflictuale, care au ca singur punct de reper rating-ul ziua de 15 martie şi comemorările, manifestările care au loc în Transilvania.
Şi vor defila pe la diverse posturi de televiziuni Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Lucian Bolcaş, Olguţa Vasilescu, Silviu Prigoană, Codrin Ştefănescu, Aurelian Pavelescu şi alţii care vor vorbi de folosirea imnului şi al drapelului maghiar, de autonomia teritorială, de secui, te referendumuri, de tancuri, de pericolul unguresc, de faptul că dacă în Odorheiu Secuiesc ceri o pâine în limba română nu vei fi servit etc.
Şi nu vom avea parte de nicio dezbatere echilibrată, lucidă, constructivă, cu istorici, cu intelectuali de marcă, şi de ce nu, cu oameni simpli de pe stradă, în special tineri români şi maghiari.
Şi vom mai pierde o zi-două privind la nişte personaje care practică pe sticlă un lucru la care se pricep de minune – aflatul în treabă.

Nimic nou sub soare!
Libertate! Egalitate! Fraternitate!

Să guvernez bine!

- modeste rime la-nceput de mare an -



Îi credeam duşmani de-o viaţă,
Se scuipau ca în piaţă,
Pare-se că şi-au dus doru’,
Şi au cam minţit poporu’.

Au uitat de suspendare,
Şi de multele dosare,
E ceva-mpotriva firii,
Să-nflorească trandafirii?

A ieşit din spuma mării,
Ca să dea în toamnă ţării,
Un program electoral,
Democrato-liberal.

Pesedişti şi pedelişti,
Mulţi îs veseli, uni-s trişti,
Împărţesc, negociază,
Desemnatul capotează.

Intră-n scenă căpitanul,
Nu-i moment de dat cu banul,
Soluţia v-o dau pe loc,
Îl arunc în foc pe Boc.

Ţara-i în mare derută,
Coaliţia devine mută,
Boala o fi recidivat,
Finanţistul de-a clacat?

El încearcă să explice,
Nu prea a avut complice,
Ca decizia să fie a lor,
El lasă loc tinerilor.

Unii cred, alţii se-amuză,
E cam slabă aşa o scuză,
Sursele spun hei-hei-hei,
În cărţi au fost cam trei femei.

Marinaru i-a respins,
Finanţistu a fost surprins,
Şi a mai plecat o dată,
Dragă Solo: asta-i lată.

Dar să revenim la Boc,
Să ne fie cu noroc,
A ajuns la noi şi criza,
Unora le-a ars valiza.

După cura de sarmale,
Udrea ne dă băi termale,
Să n-avem griji de finanţe,
Tot ea ne duce-n vacanţe.

Şi Guvernul tot lucrează,
N soluţii ne livrează,
Pentru ca binele să vie,
Vom tăia în carne vie.

Peste toţi un om veghează,
Speranţa ne-o ţine trează,
El a vrut acest guvern,
Ce se vrea a fi etern.

Cu Guvernul el vibrează,
Poate nu mai candidează,
Ideile-i sunt de prin vene,
Şi lansează fumigene.

Să-i dorim lui Boc noroc,
Ca să-nfrunte un mare foc,
Să facă din tun tractoare,
Să vedem cum criza moare.

Boldog Új Évet!
La Mulţi Ani!

Cupa Africii pe Naţiuni la Fotbal - S-a tras cortina

A fost cea de-a 26-a ediţie. 16 echipe, o ţară gazdă (Ghana), un public minunat, colorat, un fotbal de multe ori spectaculos, pe alocuri anost, în multe momente european (şi asta nu-i neapărat o virtute), în multe momente excentric, câteodată slăbuţ. Şi a fost o finală, anticipată de unii, nesperată de alţii: Egipt-Camerun.
Am încercat să urmăresc, pe cât am putut competiţia, dar, cel puţin, nu am vrut să ratez finala.
Din păcate, am prins-o doar din minutul 38. Sau din fericire?
Şi voi vorbi mai puţin de fotbal, mai degrabă de comentariul meciului. Un comentariu EXECRABIL. Şi cred că sunt mai mulţi în asentimentul meu: mulţi am auzit comentarii de fotbal, de handbal, de formula 1 etc. care nu ne-au fost pe plac. Dar parcă acest comentariu le-a întrecut pe toate. Nu am nici o treabă cu cei doi în cauză (Radu Banciu şi Bogdan Cosmescu), dar aici au cam sărit calul. Şi nu a fost nicio echipă românească implicată direct. O fi având omul (fie el comentator sportiv) simpatiile sale, vreo echipă care poate nu a ajuns în finala competiţiei, dar nici chiar aşa. Îi rog, pe cei care nu au urmărit meciul transmis în direct de Eurosport (de altfel, tot respectul că au transmis competiţia) să urmărească meciul şi comentariul în reluare, vor avea ce asculta. Evident, meciul nu a fost unul spectaculos, poate nu s-a ridicat la nivelul unei finale de competiţie continentală. Apropo, câte asemenea meciuri nu sunt în Liga 1, în alte campionate, chiar la turnee finale ale CE sau CM? Dar spectacolul sportiv (sau lipsa acestuia) nu scuză în niciun fel comentariul. Comentatorii de fotbal au obligaţia de a se concentra pe jocul celor două formaţii din teren. Evident, pot face glume, pot adăuga comentarii utile, statistici, dar în niciun fel să emită judecăţi de valoare, să se comporte asemeni unui cuplet de două parale. Au fost asemeni lui Ţociu şi Palade...într-una din zilele lor proaste, comentând finala CE de patinaj pe gheaţă, proba de dansuri.
Voi reproduce acum fără o ordine anume (sper, cât mai exact), câteva (sunt foarte multe, dar nu am reuşit să le notez) din perlele celor doi „artişti”, atrăgând atenţia că unele sunt chiar de competenţa CNA-ului sau CNCD-ului.
1. „Ce-a fost asta? A, sportivitate!” (un jucător returnează din fair-play celeilalte echipe balonul)
2. „nişte gloabe, toţi” (referindu-se la jucătorii din teren)
3.„le vine înapoi pe gât aligatorul pe care l-au mâncat” (aluzie la jocul camerunezilor)
4. „s-a născut în al doilea război mondial” (cu referire la un jucător camerunez)
5.„aşa ceva nu vezi nici în campionatul Rhuandei” (comentariu la jocul defensiv al camerunezilor)
6. „a văzut că are 70 de ani” (aluzie la atacantul egiptean care a speculat bâlbâiala din apărare a lui Song)
7. „sunt nişte tobe, care au mai fost folosite şi la altceva, să ştii” (cu referire explicită la tobele folosite în cadrul festivităţii de premiere)
8. „o ceremonie pentru Africa neagră” (adică o ceremonie care nu are nimic de-a face cu Egiptul) sic!
9. „pe Blatter l-au anunţat că s-a terminat meciul” (aluzie aiurea la faptul că Blatter păşea agale)
10. „boxe de pe vremea comuniştilor din URSS” (cu referire la organizare şi în special la sonorizare)

În 2010 CM va fi găzduit de o ţară africană: Africa de Sud. Poate vom fi acolo, poate nu. (să dea Dumnezeu să fim). Dar nu cu un asemenea comentariu. Mai bine ascult un comentariu în orice altă limbă decât în cea oferită de cei doi. Aşa ceva nu se poate. Este intolerabil. Este de mahala. Este nesportiv. Este execrabil.
În rest, HAI ROMÂNIA!


* voi reveni cu un mic comentariu despre CAN

NO COMMENT

...mobilizarea...


...teroarea...

...VINOVATUL...

Egy taps...és más semmi...

Ma távozott egy politikus. A politikából. Legalábbis annak élvonalából. Jószántából.
Nem rugták ki, nem állt át egy másik oldalra, nem volt cirkusz, nem haragudott meg senkire...egyszerűen úgy érezte...amit megtehetett, megtett. Jöhet a következő. És könnyek közt, nem nagy felhajtással, emelt fővel búcsuzott. Nem államelnöki könnyek, őszinte könnyek voltak ezek. És mindenki tapsolt. Azért nem mindennapi látvány ez a romániai politikai életben.
Bizonyára mindanyiunk számára valamit üzent a mai nap.

Kafka és Ionesco – a barátaim

A szociáldemokraták és a humanisták szövetsége elnyeri a parlamenti mandátumok többségét. A hajóskapitány legyőzi Năstase-t az államelnöki választások második fordulójában. Băsescu tárgyal (egyeztet, zsarol, stb.) és a miniszterelnöki tisztségbe kinevezi Tăriceanut. Nagy barátság: D.A. Szövetség (DP + NLP), RMDSZ és Román Humanista Párt (aztán Konzervatív Párt). Telnek a hetek, aztán a Konzervatív Párt lesz az „immorális megoldás”...és telnek a napok, hetek, hónapok. Közben árvizek, gazdasági növekedés, reformok, kisebb kudarcok...egyszóval...kormányzás. Aztán az előrehozott választások kérdése: Tăriceanu lemond(ana), aztán meggondolja magát. Következik a Cotroceni palotai reváns: a motorbiciklis „a leggyengébb kormányfő, sajnálom, hogy őt neveztem ki 2004 telén” – így a kapitány. Közben a miniszterelnök térde sérül, aztán az államelnök hátgerince. És jön a tornádó: Felix, a kandúr, Udrea, a szőke eminencia rózsaszín levele stb. Lassan mindenki utálni kezd mindenkit. Látszólag. Közben kommunizmus elítélése, RMDSZ-es miniszter(ek) elleni lejáratási kampány, a „piszisek” kivonulnak a kormányból, szilveszter, pezsgő, EU csatlakozás....párhuzamos bulik stb. A szocdemek az államfő felfüggesztését kezdeményezik. A külön erre a célra létrejött bizottság elnöke Felix, az emberek már kezdik elveszteni a szédítően pezsgő román politikai élet eseményeinek logikai fonalát. Az Alkotmánybíróság véleményezése szerint a hajóskapitány megpróbálta megerőszakolni alaptörvényünket, de igazi „behatólás” nem történt. Egy-két szétszaggatott ruhadarab...de semmi konkrét bizonyíték. Aztán az RMDSZ honatyáink lelkiismeretére bízza a parlamenti szavazást...meglesz a „322”. A „whisky-s” megy...a „vodkás” jön. A kampány halvány, csak a volt washingtoni nagykövet (Pinocchio) áll fel a színpadra. A többiek vérszegényen plakátoknak. közben a hajóskapitány sikeresen éli túl a „tömegfürdőket”. „Superman vs. a 322 gonosz”. A forgatókönyv sikeres. És jön a május 19....75%- 25%....de persze...50% alatti részvétel...de ez már nem számít, hiszen ezt módosították honatyáink jó pár nappal azelőtt. Tehát érvényes és eredményes....sőt, egyesek szerint nagyon is eredményes. Egyesek próbálják feldolgozni az eredményeket...mások jubilálnak...aztán konzultációk a Cotroceni palotában....előrehozott választások, egyéni választókerületes rendszer, alkotmánymódosítás, globális felmelegedés kérdése...stb...nem jön össze. Eközben a gazdaság dübörög (hál’istennek nem úgy mint Magyarországon valaha)....aztán a Demokrata Párt bizalmatlansági indítványt kezdeményez. Kezdeményezne, mert két nekifutásra nem jön össze a szükséges aláírás szám. Egyesek kétszer írnak alá, aztán azt mondják, hogy csak egyszer, de mindegy, úgy sem elég. Aztán végre, harmadik nekifutásból sikerül. A bizalmatlansági indítvány tartalma egy kalap szart sem ér...de ez kit érdekel, a lényeg az, hogy a címe jó....:)....közben a volt nagyszájú PRM-s, most nagy liberális Lupoi visszavonja aláírását...de jön a megmentő lépés: a volt nagyromániás Nati Meir....beiratkozik a Demokrata Pártba....hurrráááá!!!
Aztán Băsescu kitalálja, hogy egy NLP, DP és a NLP-ből való szakadárok (elűzöttek) pártjából álló tengely körül képzelné el az új kormányt. Persze, a motorbiciklis nélkül. Közben a demokrata bizalmatlansági indítványt holnap olvassák fel a Parlamentben, majd hétfőn szavaznak róla. Addig mindenki latolgat, fontolgat, számítgat....ki-kivel, miért, mennyiért, mikor, hogyan, mennyit? A szocdemektől függ állítólag a dolog. Őket az amerikai nagykövet látogatja meg esti órákban. Azt mondják, ők nem fogják megszavazni a demokrata párti bizalmatlansági indítványt. De lehet, lesz nekik, egy külön bizalmatlansági indítványuk. Ugyanazon kabinet ellen.
Nem tudom, ti hogy vagytok, de én már kezdem nem érteni...sőt, valósággal UNOM!

Ma este EB selejtezők vannak....én pár óráig focit nézek...ha valami történik...BUZZ a messengeren!

Hajrá Románia!