Populari din România: uniţi-vă!

Azi dimineaţă am ieşit de sub duş şi mi-am zis: gata! Atât mi-a fost! Vreau să devin mai „popular”. Că aşa se poartă acum în politică. E trendy. La cafeaua de dimineaţă, în timp ce răsfoiam un „ziar popular, creştin şi european” m-am întrebat. Măi, oare ce blestem o fi pe capul meu de nu pot fi popular?
Până ieri ce-am făcut? Am fost un om de „acţiune”? Am fost. Am nutrit sentimente pur „umaniste”? Curat am nutrit. Şi reprezint noua generaţie. Şi nu-mi sunt indiferenţi nici ţăranii, nici creştinii, nici democraţii.
Şi cu toate astea nu am fost şi nu sunt popular.
Voi urma exemplul reuşit al vecinului: de azi mă îmbrac doar în costum popular, nu ascult decât muzică populară şi trimit petiţii doar Sfatului Popular. Deseară ies cu prietenii mei de la scară la o bere. Aţi ghicit nu? La cea mai bună bere populară.
Hai Noroc!

Mică baladă populară
(PC – PD – PNG – PPCD - AP)

Foaie verde de mărar
Azi eu sunt mai „popular”
Ieri am fost la umanişti,
Asta-i viaţa, tre’ să rişti.
Bună, sunt primarul Boc
În PPE vreau să-mi fac loc
Papandreou să-mi scuze fapta
Că am cam virat la dreapta
Doctrina? O chestie formală
Mai bine văd Steaua-n finală
Nu-mi stă-n cale Mircea Sandu
Poate-l transfer şi pe Ciuhandu
Ţineţi minte cinci cuvinte
Că doar v-am fost preşedinte
Hai să ne-aruncăm în ring,
În frunte cu Pöttering.

PePe E popular

Notă:
POPULÁR - 1. Care aparţine poporului, privitor la popor, care provine din popor. ♦ Care este alcătuit din oameni din popor şi lucrează pentru popor. 2. Creat de popor; specific unui popor, caracteristic culturii lui. 3. Care este făcut pentru popor, creat pentru necesităţile poporului; accesibil tuturor. 4. Care este iubit de popor, care se bucură de simpatia, de consideraţia opiniei publice; p. ext. cunoscut de toţi. ♦ Care are o comportare prietenoasă, cordială, atentă faţă de toată lumea. Care ţine de popor; propriu poporului. Care poate fi înţeles cu uşurinţă de toţi; simplu. (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române)